ARGUMENT
În condiţiile actuale a
schimbărilor de anvergură, ce au loc în societate şi în deosebi în sistemul de
învăţămînt, activitatea pedagogică cere să se acorde o atenţie sporită
comunicării şi soluţionării conflictelor ce apar inevitabil în acest amplu
proces. Unele persoane mai consideră conflictele ca fenomene
inaccesibile, greu de soluţionat şi promovează stereotipul unui singur
„adevăr”, unui singur „raţionament”. Schimbările din învăţămînt confirmă
găsirea unor soluţii de alternativă în diverse situaţii. Deci, conflictele fac
parte din viaţa noastră şi ar fi o greşeală să le ignorăm, să le evităm sau să
le amînăm. Însă soluţionarea cu succes a lor necesită cadre didactice
perfecţionate, care ar putea „găsi propriul drum prin
labirintul de a face faţă conflictelor”.
În şcoală, în funcţie de actorii implicaţi,
distingem următoarele tipuri de conflicte:
dintre elevi; dintre pedagogi
şi elevi; dintre pedagogi şi părinţi; dintre pedagogi.
Metoda „Urcînd pe scară”
În scopul soluţionării situaţiilor
conflictuale elev-elev e foarte
important ca să formăm la elevi abilităţi de comunicare şi colaborare chiar din clasele primare. În acest scop am
organizat ore de dirigenţie cu subiectele: „Comunicarea şi conflictul”, „Arta
de a face faţă conflictelor”, „Fii atent la paşii tăi” etc. La aceste ore am
aplicat metoda „Urcînd pe scară”, care
a fost analizată cu interes şi curiozitate de elevi.
În baza „scării” am
rezolvat următoarea situaţie:
Anastasia s-a certat cu
Tatiana, prietena ei cea mai bună. Fiecare dintre ele susţinea că este mai
deşteaptă decît cealaltă. Am urcat paşii pe „scară” după cum urmează:
I Au recunoscut
conflictul ambele fete.
II Au recunoscut
sentimentele de furie, invidie, frustrare.
III Şi-au dat seama că
de fapt una doreşte să nu mai fie numită cu cuvinte urîte, să rămînă prietene
în continuare, îar cealaltă doreşte să fie respectată, să i se dea atenţie.
IV Au propus idei (am
acceptat orice propunere a lor) prin brainstorming:
-
să plece împreună la
bibliotecă, apoi acasă;
-
să nu mai provoace certuri de
acest gen;
-
să-ţi ceară scuze pentru
comportamentul lor.
V Au pus planul în
aplicare (una-două idei).
Metoda „Semaforul”
Elevii au exersat paşii în soluţionarea conflictelor şi luarea deciziilor în baza metodei ,,Semaforul”, utilizată iniţial în cadrul jocului ,,Să trecem strada”. Elevii au identificat conflicte, probleme din experienţa proprie. Regulile jocului au constat în parcurgerea tuturor celor cinci paşi propuşi.
Jocul s-a desfăşurat în felul
următor: la cuvîntul învăţătorului ,,roşu” elevii analizează problema,
parcurgînd paşii înscrişi pe culoarea roşie:
I. Opreşte-te şi gîndeşte-te!
1) Care e problema? Numeşte-o.
2) Găseşte soluţii de rezolvare (cît mai multe).
3) Compară soluţiile găsite.
II.
Decide!
La cuvîntul învăţătorului ,,galben”, elevii
trebuie să se hotărască :
4) Alege soluţia optimă.
III.
Acţionează!
La cuvîntul învăţătorului ,,verde” elevii acţionează
sau descriu
cum vor acţiona.
5) Evaluează acţiunile în raport cu consecinţele
acţiunii.
Ajunşi la culoarea verde, se consideră că au
dreptul de ,, a traversa strada”. În situaţia cînd cineva din colegi nu reuşeşte
să ,,traverseze”, iese din joc, ca apoi să se revină la problema nerezolvată,
dar în grup. Colegii s-au încadrat cu plăcere în soluţionarea problemelor,
exersînd de fiecare dată paşii în luarea deciziilor.
Concluzie: Cooperarea,
comunicarea şi dobîndirea încrederii constituie, în esenţă, pilonii ascunşi pe
care se sprijină succesul soluţionării conflictelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu