MODELUL
PEDAGOGULUI ÎN VIZIUNE PROPRIE
„Pedagogul trebuie să fie o personalitate moral- etică, spirituală, cu o competenţă şi o intuiție sensibilizată”.(Virgil Mîndîcanu)
Destul de reușit este schițat de Virgil
Mîndîcanu conceptul de pedagog. Unii îl asociază cu erudiția. Alții - cu o ,,candelă a culturii”.
Și nu greșesc nici unii, nici alții. Căci ambele denotă profesionalism.
Dacă ar fi să asemăn portretul pedagogului cu
un pom, aș spune că rădăcinile lui trebuie să reprezinte dragostea de copii și dragostea
de profesie. Aşa cum fară rădăcini pomul se usucă, fără dragoste - nu putem fi
numiţi pedagogi.
Urcîndu-ne
pe tulpină, ar trebui să întîlnim măiestria
pedagogică, iar ramurile principale ar fi bine să îmbine armonios cunoștințele profesionale:
psiho-pedagogice, științifice, metodologice; capacitățile pedagogice ca comunicabilitatea, stabilitatea
emoțională, creativitatea etc.; tehnica și tactul pedagogic; calitățile personale și profesionale.
Însă, să nu uităm, că unele ramuri întineresc
mereu. Pornind de la ideea că dascălul trebuie să fie o ființă creativă,
voi încerca să completez modelul
profesorului contemporan din perspectiva propriei experiențe prin prisma schimbărilor din
societate.
Dezvoltarea tehnologiilor informaționale, progresul în diferite domenii
ale științei solicită noi calități
profesionale: dinamism și improvizație pedagogică, deschidere la
schimbare, flexibilitate în activitate, intuiție și reflecție pedagogică.
Reflecția pedagogică este necesară unui
pedagog contemporan din considerentul că fără a reflecta, nu va fi capabil să
analizeze care sînt punctele forte, dar și punctele slabe ale procesului
educațional.
Deschiderea la schimbare e dictată îndeosebi de realizarea funcției
educative a pedagogului, axată pe problematica lumii contemporane. Ce valori au astăzi tinerii? Părerea mea este că la majoritatea prevalează distracțiile, banii, fala, fățărnicia etc.
„ Sînt reci ca și gheața la tot ce-i moral
Și cine să-i scoată din somnul mortal?”
(Poezia „Valoare- nonvaloare”, Elena Aniţă)
Un alt
aspect al acestor probleme este pregătirea copiilor pentru viață. Tinerii nu au
formată o gîndire economică corectă. Și aceasta are urmări grave: atingînd vîrsta majoratului,
nu vor să muncească, sînt dependenți financiar de părinți, nu sînt pregătiți
pentru viața de familie. Acestea sînt doar unele din argumente că așa valori supreme ca munca, familia, sănătatea, viața sînt periclitate.
Cum putem
influența asupra elevilor pentru a le schimba mentalitatea? O soluție ar fi, în opinia mea, să acordăm
mai multă atenție noilor conținuturi educaționale (educația pentru sănătate, educația economică, educația toleranței, educația ecologică, educația
pentru mass-media) în cadrul oricărei discipline, realizînd astfel
activități complexe de orientare a elevilor. Și aceasta o poate face cu succes
doar un pedagog ce posedă flexibilitate
și dinamism.
Şi încă o calitate foarte importantă - puterea de convingere. Anume prin convingere
putem motiva elevul să cugete asupra gîndurilor și faptelor sale, asupra
propriului viitor.
Precum
pomul cultivat va da roade bogate, la fel și noi, pedagogii, ce vom îmbina în
sine aceste calități, vom fi capabili să contribuim la dezvoltarea liberă,
armonioasă, creativă a personalității elevului, pentru a se putea adapta mai uşor la
condițiile schimbatoare ale timpului.
Iar pe elevii ce doresc să păşească pragul facultăţilor cu profil pedagogic i-aş îndemna să mediteze dacă au ,,rădăcinile" puternice - dragostea de copii și dragostea de viitoarea profesie. Căci, din păcate, mulţi nimeresc acolo întîmplător.
Să
încercăm a fi model în toate! Numai
prin propriul exemplu vom putea contribui la ascensiunea intelectuală,
morală și spirituală a elevilor! Ca rezultat, să sperăm că va creşte prestigiul nostru în societate.
