Prima oră în clasa 1 cu genericul ,, Republica Moldova- un sfert de veac"

  Ţinînd cont că în prima zi micuţii clasei I-a sînt copleşiţi de emoţii, alţii - timizi, retraşi am compus un interviu cu răspunsuri în versuri. Versurile pot fi repartizate din timp micuţilor, iar în baza lor se iniţiază discuţii.

Interviu în versuri (creaţie proprie) cu elevii clasei 1 în cadrul primei ore cu genericul:

,, Republica Moldova- un sfert de veac”

1.    - Cum se numeşte ţara noastră?

-       Am o ţară mică, dar frumoasă ca-n poveste,

      Ea Republica Moldova se numeşte.

2.    - Cum este ţara noastră?

-        Ţara noastră-i frumoasă

       Cu livezi şi cu vii,

       Cu lanuri aurite

       Şi mănoase cîmpii.

3.    - Cîţi ani are ţara noastră?

-       Republica Moldova e-o ţară-nfloritoare,

   Tînără, căci abia 25 de ani ea are.

4.    - Vă iubiţi ţara?

-       Eu Moldova o iubesc

C-aici m-am născut şi cresc,

Aici sînt ai mei bunei

Şi părinţii lîngă ei.

5.    Ce-nseamnă să vă iubiţi ţara?

-       Înseamnă limba să-mi iubesc

Şi portul nostru  strămoşesc,

Neamul meu cu oameni buni

Şi pămîntul din străbuni.

6.    - Cum se numeste limba ce-o vorbim?

-       Eu vorbesc limba română

Şi o preţuiesc,

Căci e limba mamei mele,

E grai strămoşesc.

7.    – Care sînt culorile tricolorului?

-       Tricolorul nostru are

Trei culori rupte din soare:

Roşu, galben şi albastru,

Şi e mîndru ca un astru.

8.    Ce reprezintă stema ţării noastre?

-       Dacă văd un vulture mare

Cu-o ramură şi-un sceptru-n gheare,

Cu-o cruce de aur în cioc

Şi-un scut tăiat la mijloc,

Cu-n cap de bour încărcat

Şi de o stea luminat

Să ştiţi: mă mîndresc cu ele-

 E stema Moldovei mele!

9.    Care este locul cel mai sfînt  de pe acest pămînt?

-       Pe -acest meleag minunat

Este un sat înşirat

El mi-I scump ca inima,

C-aici este casa mea,

Ciuciulea- sat pitoresc.

 Să ştii, că eu te iubesc.

10.   Unde învăţăm să ne iubim ţara şi neamul?

-       Şcoala multe ne învaţă,

Ea e prima cu povaţă:

Să ne iubim neamul, ţara,

Limba dulce ca comoara,

Părinţii să-i respectăm,

De strămoşi să nu uităm !

Realitatea din societate - în versuri

     Vineri, 4 martie 2016 s-a desfăşurat Festivalul raional al creaţiei artistice a angajaţilor instituţiilor preuniversitare din r-nul Glodeni, ediţia a XV-a. Am avut ocazia să particip la genul de artă ,,Declamatori" cu poezia ,,Interviu" (creaţie proprie). Prin intermediul ei am încercat să transmit mesajul omului simplu din popor referitor la tot ceea ce se întîmplă astăzi în societate.

Interviu 

Cînd în gînduri mă ascunsei,

Odată, la ceas tîrziu,

Tăcerea cu mintea trează

Vru să-mi ia un interviu.

Ştiam, nu sînt obligată,

Dar avînd ceva de spus,

Mi-am zis că orice întrebare

Merită şi un răspuns.

Tăcerea cu un surîs

Mă-ntreabă precum o hoaţă:

-Cînd pierdeţi orice speranţă

Cine vă ghidează-n viaţă?

-Dumnezeu mereu e-n suflet

Şi-mi veghează orele.

Cît n-ar fi noaptea de lungă

Tot vin odată zorile.

-Ce-i durerea? - mă întreabă.

De răspuns parcă mi-e teamă.

Printre lacrimi spun: ,,E clipa

Cînd n-ai cui mai zice mamă.

Încercă să se reţină,

De parcă nici nu îi pasă:

-Despre dreptate ce-mi spuneţi?

E mereu la ea acasă?

Adevărul ştiind bine,

Căci ades mă măcina,

Îmi ieşii atunci din fire

Şi-o-ncepui eu a-ntreba:

-De ce banu-i la putere?

De ce toate sînt pe dos?

De ce omul cu dreptate

Stă mereu cu capu-n jos?

De ce noi care muncim

N-avem trai asigurat?

Iară cei ce hoinăresc

Au rangul de împărat?

Sta tăcerea-nmărmurită

Şi nu scotea un cuvînt.

Cugetai şi eu o clipă:

-Oare nu-i plăcu vre-un gînd?

Sau poate eu n-am dreptate

Că-avem şi azi împăraţi?

Apoi, tot ea mă susţine:

-Vă rog, să continuaţi!

Dînd frîu liber fanteziei

Şi curajului-avînt,

Fără teamă de trădare,

Depănai clar al meu gînd:

De ce ne-mpărţim noi viaţa

În politice culori??

Să ne-alegem doar cu ura

Între fraţi şi-ntre surori?

De ce bietele reforme

Nu-şi mai au sorţi de izbîndă?

Iar aleşii de popor

Doar se ceartă, stînd la pîndă?

-Sigur, comentă tăcerea,

Trecem cu toţi printr-o criză,

Dar, e-o pură constatare-n

Intreviul de-analiză.

Vreau să vă întreb: Ce-i viaţa?

-E un teatru special:

Unii zi de zi repetă,

Iar alţii nu au habar!

Zilnic văd actori în scenă

Mai vioi, mai necăjiţi,

Unii se ţin de fotolii,

Alţii umblă rătăciţi.

Se perindă scene triste,

Cu copii rămaşi, sărmanii,

Cu bătrîni îndureraţi,

Ce plîng la porţi ca orfanii.

O durere au, sînt singuri

Şi le e viaţa prea dură.

O fi-avînd banul putere,

Dar în toate-i o măsură!

Nu ştiu ce simţea tăcerea:

Durere? Singurătate?

Dar un lucru-mi era clar

C-aveam în toate dreptate.

-Ce problemă vă frămîntă?

Mă-ntrebă mai spre final:

-De-ar fi una, ar fi simplu

Însă ele n-au hotar!

Spui în faţă - te-ameninţă,

Vrei dreptate - pune-n pungă,

Baţi la uşă - nu-ţi deschide,

De dai buzna - te alungă.

Întrebi - nimeni nu-ţi răspunde,

Strigi - şi nimeni nu te-aude,

Doar tăcerea răbdătoare

În prieteni te include.

Cu-o-închinare şi un zîmbet,

Tăcerea mi-a mulţumit

Şi în semn de-ncurajare

Succese ea mi-a dorit.

Privitor la interviul,

Ce recent l-am acordat

,,Jurnalista” mi-a promis:

-Rămîne-n anonimat.

Un drumeţ în umbra serii

Mă-ntreabă şi el ceva

I-am spus: -Răspund doar tăcerii,

Ştiu- ea nu mă va trăda!

                                   Elena Aniţă

Carnaval-2016

     Chiar şi pe o scenă improvizată micii ,,actori" din gimnaziul Ciuciulea s-au simţit vedete.
Părinţii, elevii, dar şi alţi admiratori pot vizualiza secvenţe de la carnavalul claselor primare (clasa a IV-a ,,B").